dus de vant...: :-)

sâmbătă, 3 septembrie 2011

:-)

How beautiful would be to wake up to this every single day ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa e când afli că şi nebunii au uneori dreptate.

Poate ca au avut dreptate cand au pus dragostea in carti; se prea poate ca ea sa nu poata exista in alta parte. – William Faulkner.

Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită...-Liviu Rebreanu

Poti sa traiesti o suta de ani, daca renunti la toate acele lucruri care te fac sa-ti doresti sa traiesti atat. – Woody Allen

Octavian Paler

Daca iubeşti un om perfect, n-ai niciun merit că-l iubeşti.

Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închipui lumea fără tine.

Lumea are prostul obicei să nu te lase să uiţi exact ceea ce ai vrea să uiţi.

Între liniştea sfinţilor şi furia nebunilor nu e decât o diferenţă de diagnostic.

Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă.

Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.

Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.

Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preţ.

Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.

Sunt lucruri pe care le poţi avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greşeala să le cauţi, le pierzi.

Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.

Din aceeaşi pricină pentru care nu vor şti niciodată ce e nefericirea, zeii nu vor şti nici ce e fericirea.