Ai apărut în viaţa mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viaţa mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viaţa mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te aşteptam pe tine.
Ai apărut în viaţa mea
fără să mă anunţi măcar
şi mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te TU.
Ionela Van
-Suntem oare noi banali....previzibili?
- Nu am putea fi nici daca am vrea !
-Si atunci de ce mi se pare ca toata lumea scrie despre tine... despre noi ...de ce vorbesc toti despre tine despre mine despre noi?
-Pentru ca tu nu poti si trebuie sa o faca cineva ...
-Si de ce oare nu pot eu ? Nu pot sa iti spun tie, nu pot sa le spun prietenilor , nu pot sa ii spun hartiei ....In ce moment ai devenit atat de valoros incat trebuie sa te inchid intr-un seif?
-Atunci cand ai uitat cine sunt ...
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii
Adrian Paunescu
-Sti ...din toate povestile din lume ...as vrea sa nu fiu nevoita sa o incep pe a noastra cu "a fost odata"...
- byanca
- Sunt şi eu ca toţi ceilalţi oameni: văd lumea aşa cum vreau eu să fie, nu aşa cum este.
Se afișează postările cu eticheta adrian paunescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adrian paunescu. Afișați toate postările
luni, 20 decembrie 2010
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
...
Înca un om mai crede si altul îl însala
Si „a minti” se-aude la fel cu „a iubi”.Adrian Paunescu
Adrian Paunescu - La adio
Se afla litere si farduriSi niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.
De ce sa iti spun la revedere ?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.
Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.
... pentru ca nu toate iubirile trebuie salvate ... ele sunt uneori in loc mai sigur departe de noi ....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)